Sunday 21 January 2018

Tatal celuilalt copil - o carte de zdruncinat sufletul

2 nopti si o dimineata... Atat mi-a trebuit ca sa citesc cu sufletul la gura aceasta carte, din colectia Top 10+, Editura Polirom, carte publicata si in editie digitala, tradusa din limba persana.



O carte usor de citit, sub forma de dialoguri, dar cu un substrat psihologic, emotional, atat de puternic, incat te infurii cu ea, iubesti cu ea, zambesti cu ea, plangi cu ea. O carte care iti zdruncina sufletul, pentru ca este practic imposibil sa nu te regasesti in ceva din ea, chiar si prin prisma cunoasterii unui copil "tert" cu nevoi emotionale speciale. O carte pe care as face-o cadou acum familiei mele si familiilor copiilor "dificili" pe care ii cunosc in viata mea, daca as sti ca vor putea sa citeasca printre randuri. Este cea mai buna carte de parenting citita vreodata, nefiind o carte de parenting.

Shahab, baietelul mut (n.s. selectiv, in engleza titlul cartii fiind "I Hid My Voice"), personajul principal al cartii, fiul mijlociu al unei familii iraniene cu mama casnica dupa nasterea celor trei copii, iar tatal cu 3 job-uri ca sa faca fata cheltuielilor, ne scoate din zona de confort inca din primele randuri:

"Din ziua in care am descoperit ca sunt prost, am devenit sensibil la acest cuvant, iar cand eram strigat asa, ma infuriam, tipam, spargeam ceva sau loveam pe cineva si faceam un taraboi in toata regula. Insa din clipa in care am acceptat realitatea, m-am purtat altfel: nu-mi mai ieseam din fire cand auzeam vorba aceasta, desi mi se punea un nod in gat, o gheara imi strangea inima, totul mi se intuneca in fata ochilor si mi se parea ca nici soarele nu mai straluceste. Cautam un colt unde ma ghemuiam si-mi cuprindeam picioarele cu bratele. Imi lasam capul pe genunchi si imi doream sa ma fac mic, atat de mic, incat sa nu ma mai poata vedea nimeni."

Fiind copilul mijlociu, prins intre fratele mai mare, Arash, primul fiu, olimpic, mandria tatalui si sora mai mica, mezina rasfatata a familiei, Shahab primeste din toate partile doar etichete "prostule" sau "prostutule" pentru ca nu vorbeste. Si este mereu comparat cu toti cei din jurul lui. Mama este singura care il iubeste asa cum este si ii ia apararea, ca o leoaica, in prima parte a cartii. Furia care se instaleaza in mintea si corpul lui Shahab il determina sa isi creeze o lumea paralela, imaginara, sa inventeze prieteni imaginari, cu care se razbuna pe toti cei care le fac rau, ii resping si nu ii accepta asa cum sunt:

"Invatasem deja cum sa ma razbun pe cine ma facea prost sau intarziat. Numai asa imi regaseam linistea si puteam sa ma joc din nou cu Asi si cu Babi (n.s. prietenii imaginari). Uneori ma pedepseau, dar nu imi pasa. Dupa ce tatal lui Arash m-a batut si m-a tinut incuiat in camera mea o zi si-o noapte pentru ca ii fusese taiat cu foarfeca un costum nou, nu mi-a mai fost frica de nicio pedeapsa. Oricum, mai rau de atat nu se putea."

La un moment dat chiar si mama lui incepe sa creada ca fiul ei este intarziat mental, are un handicap care trebuie vindecat, deci il duc la psiholog cu forta, ceea ce pe Shahab il distruge emotional, atat de mult, incat fuge de parintii lui: de mama si de tatal celuilalt copil..., al fratelui sau mai mare, Arash. Suspansul si drama pierderii copilului, lipsa de implicare a politiei, sunt demne de un thriller care te tine cu sufletul la gura, in expectativa si anticipare a ceea ce e mai rau. Shahab este insa gasit si revine in sanul familiei disfunctionale.

Bunica din partea mamei, devine singura persoana capabila sa intre in lumea lui Shahab, sa il iubeasca neconditionat, sa il ajute sa vorbeasca fara sa il forteze, fara sa il ameninte, jigneasca sau sa faca mare caz din asta. Totul este natural, ea doar il iubeste, are rabdare cu el, il accepta asa cum este. Drept pentru care copilul nu doar ca este acceptat la scoala, dar devine un elev eminent la caligrafie, el vazand lumea intr-un fel aparte, unic, castigand in sfarsit mandria tatalui sau. Il va accepta Shahab pe tatal lui care l-a respins 20 de ani, isi vor reface relatia rupta? Va las sa descoperiti asta singuri.

P.S. Parinoush Saniee
Iranian novelist
Parinoush Saniee is an Iranian novelist. Her novel The Book of Fate has been translated into 26 languages and the English translation by Sara Khalili was listed by World Literature Today as one of the "75 notable translations of 2013". Wikipedia
Born1949, Tehran, Iran


Saturday 20 January 2018

Cafeaua, dulceata de trandafiri si educatorul Montessori


Ieri a fost ziua in care m-am trezit ca neuronii mei au fost deja modificati atat de mult incat sa inceapa sa gandeasca precum un educator Montessori. Adica, in drumul pe jos, de 10 minute, catre gradinita la care imi fac practica de educator, carand cu mine cafeaua din Yemen, French Press-ul si dulceata de trandafiri pentru a-mi rasfata mentorul cu un ritual de baut cafeaua, invatat de la domnul Misu, tatalor de la cafeneaua #stravagantesibiu, m-am trezit ca gandesc un plan de lectie si o activitate in care sa implic si copiii!
Ajunsa la gradinita, m-am dus direct la imprimanta si am scos o harta a lumii cu localizarea Yemen-ului pe ea,
o pagina cu procesul de uscare a boabelor de cafea,
cateva imagini cu gradatia culorii boabelor de cafea pana sunt prajite complet,
si cateva imagini cu harta limbii, a papilelor gustative si a locatiei gusturilor pe limba:
Stiam ca ai nostri copii vor fi atrasi magnetic catre o activitate de adult, fara nicio alta invitatie in prealabil. Boy, was I right? :) 50% prezenta la masa :) Cititi mai jos despre ce am vorbit!


M: "Azi am imprumutat de la raft materialul vostru de baut ceai, ca sa o invit si eu pe educatoarea voastra la o cafea". In aceasta punga pentru cafea este pudra peste care am turnat apa fierbinte ca sa facem cafeaua. Vine tocmai din Yemen aceasta cafea!" le arat Yemen pe harta printata. "Stie cineva pe ce continent se afla Yemen?" 

D, fetita de 6 ani pregatita sa mearga deja la scoala, verifica harta din mana si raspunde: "Asia!"
M: "Voi stiti cum arata boabele de cafea inainte sa ajunga asa pudra in aceasta punga?"

Liniste. Le arat foaia cu boabele verzi, cu uscatul la soare sau prajitul, cu macinatul. Apoi cea cu gradatia culorilor.
Educatoarea: "unde gasiti voi asa o gradatie a culorilor in materialele Montessori?"
E, 3.9 ani: "la cutia cu culori numarul 3!"


Intreb: "voi stiti ce inseamna papile gustative?" 
Tot D: "materialul de gusturi!"
Ridic harta limbii, le-o arat copiilor de jur imprejur, le explic ce sunt papilele gustative si cum simtim dulcele in varful limbii si amarul la baza limbii.

Le explic ritualul: "nenea Misu de la cafenea m-a invatat ca prima data gustam dulceata din petale de trandafiri ca sa se deschida papilele gustative". 
Pauza de gustat dulceata si eu si educatoarea.
Continuam: "apoi, bem apa ca sa clatim papilele gustative, sa fie pregatite pentru gustul cafelei". 
Pauza de baut tacticos apa.
Pasul trei: "bem incet cafeaua, o savuram".
Un copil zice: "Yuck!". Il invit la un exercitiu de mirosit cafeaua asta nemaipomenita, dupa el doresc toti sa faca asta. Unora le place, altora nu.

Incep sa exploreze ce e pe masa. Atractia cea mai mare este French Press-ul meu, copiii ridica si imping pistonul (recipientul fiind gol, doar cu zatul ramas), curiosi:
Urmatoarea atractie este, desigur, dulceata de trandafiri: "Pot sa gust si eu?" intreaba V, 3.6 ani. Educatoarea le permite, cate putin, pe rand, dupa ce isi spala lingurita. Sunt incantati, desigur! :) Merg chiar si pana la oglinda, scot limba si spun ca pe varful limbii simt dulce! Yay, obiectiv atins!


Educatoarea ii intreaba: "stiati ca cea mai scumpa cafea din lume este din excremente de maimuta? Adica un fel de caca." (Rasete cristaline, e ceva cu acest cuvant! Rad copiii mereu cand il aud :) 
"Maimutica asta, Kopi Luwak, mananca aceste fructe in care se afla boabele de cafea, iar boabele ies din corp intregi, la fel cum au intrat. Oamenii le culeg, le prajesc, macina si fac din ele cafea."

In incheiere, adultii ne-am ridicat de la masa, am impins scaunele frumos la loc, am mers la chiuveta sa ne spalam canile si sa returnam pe raft materialul de baut ceai, ca sa il poata folosi si copiii, pentru ceai.

Desi plecasem de acasa doar cu gandul de a bea o cafea de semi lux cu Mentorul meu minunat, am reusit sa le vorbim copiilor despre cunoasterea lumii, simturi (gust si miros), gratie si curtoazie intr-o singura "lectie" ad hoc! Sunt curioasa ce au transmis acasa, parintilor in ziua aceea: "Mona si educatoarea au stat la cafele azi la gradinita, ne-au dat sa mancam dulceata, au zis ca o maimuta face caca cu boabe de cafea si oamenii beau cafea din caca". :)