Wednesday 22 November 2017

Semaforul disciplinei-cum "pedepsim" fara sa umilim?


Pentru ca m-ati intrebat, va raspund. In primul rand va multumesc frumos pentru cele 1,500 accesari de articol referitor gestionare conflicte la copii, pentru Likes, Shares si mesaje in privat, creste inima in mine sa vad interesul pentru Montessori! I love you, Montessori people, wherever you are!

Revenind la marturisirile legate de pedepsele aplicate copiilor vostri in educatia de stat sau, si mai rau, privata (ne Montessori, Waldorf sau alte variante mai umane), de la celebrul scaun "Rusinica", pana la pus la colt, ridicat cu mainile in sus, m-ati intrebat ce sa sugerati educatorilor atunci cand va cer solutii. Sper ca le cer genuin si nu doar ca sa scape de gura parintelui.

Inainte de orice, inarmati-va bine cu urmatoarele idei, pe care le simt pe pielea mea, dupa o zi de 10 ore petrecuta la o gradinita Montessori:

- munca cu puiul de om este foarte grea, foarte solicitanta, cu oricata pasiune ai face-o, sunt inevitabil momente in care iti vine, ca formator/educator sa iti bagi capul in nisip ca strutul ( eu una chiar acum va scriu din stanga unui mic pahar cu vin rosu);

- educatorul/invatatorul/formatorul de pui de om trebuie sa aiba niste calitati pe care nimeni nu le poate imbina in decursul unei zile in alta meserie: rabdare, empatie, exemplu comportamental, multitasking, memorie (copiii te tin minte daca zici si nu faci, nu ca seful...), disciplinare, managementul clasei, didactica, pedagogie, administratie = hartogaraie, diplomatie cu parintii=munca mai dificila decat cu copiii (toate fara pauza de masa si o mica pauza de wc asa pe fuga);

- educatorul are nevoie de ajutor la clasa. In Anglia, la gradinita la care am am petrecut 40 de ore de practica aveau un adult la 5 copii, plus 1 adult special pentru 1 copil cu nevoi aditionale (ex autism). In Romania vad in privat 1 adult la 10-12 copii, iar la stat habar nu am, sper sa nu mai fie 1 la 50 copii precum stiam de prin 2012;

- uneori, la atatia copii, dintre care ai nostri ca brazii vor mai si tipa, vor mai si lovi, vor mai si arunca jucariile, se vor mai si calari, nestiind ce sa mai faca (noi ne-am urca pe pereti cu unul, al nostru!), un educator va folosi o forma sau mai multe de disciplinare, iar aici devine interesant subiectul.

Cum ii pedepsim fara sa ii umilim?

Ei bine, nu ma astept sa vad in afara vietii Montessori alti formatori de pui de om petrecand ziua coborand in genunchi la nivelul copilului, uitandu-se in ochii lui, vorbindu-i cu calm: "tine minte, in clasa mergem, afara alergam", "iti reamintesc ca in clasa folosim vocea de interior/vorbim incet" (afara poti sa urli din toti rarunchii...glumesc), "daca nu folosesti materialul asa cum ti-a fost prezentat il pui la loc pe raft acum, il poti lua din nou cand il folosesti cum ti-am aratat", "cum crezi ca se simte X ca ai lovit-o?" sau "cum te-ai simti tu daca te-ar lovi X?" (am o fetita care raspunde cu "Bine!" si iti vine sa te bagi cu capul in nisip ca strutul...)

Dar ma astept la compromis. Ma astept la informare, comunicare, preventie, avertisment, pedeapsa (sau CONSECINTA ACTIUNILOR TALE, COPILULE!) ca ultim resort si chiar si atunci fara umilinta.

PAP Checklist pentru educator pentru Preventie-Avertisment-Pedeapsa:

1. ai stabilit regulile si asteptarile de la copii inainte de a fi incalcate?;
2. le-ai comunicat copiilor regulile inainte de a fi incalcate?;
3. le-ai reamintit regulile dupa prima abatere?;
4. le-ai dat un avertisment?;
5. le-ai explicat ca pedeapsa se numeste consecinta actiunilor lor sau "asta se intampla pentru ca nu ai cooperat desi te-am rugat"?;
6. le-ai dat sansa sa dovedeasca faptul ca isi pot revizui si imbunatati comportamentul?

Abia acum putem discuta despre pedepse. Si, pentru ca preventia de la punctele 1 si 2 de mai sus rezolva cel putin 50% din abaterile comprotamentale de la disciplina, propun, ca un compromis intre educatia alternativa si cea de stat sau mainstream, metoda Semaforului. Am aflat de ea in Anglia dupa ce a fost folosita excesiv pe fie-mea, trecuta de la gradinita Montessori la educatia lor de stat, prin 2015.

Sunt mii de poze precum cea de mai sus din articol despre cum sa faci la clasa un semafor.

Toate numele copiilor din clasa incep ziua pe verde, happy happy joy joy, cand intra dimineata in clasa dam reset la ce a fost ieri, stergem cu buretele. Cand incep abaterile de la regulile clasei, precum vorbitul tare, alergatul prin clasa, intreruperea celorlati copii sau a adultului, oferim reamintirea regulilor, un fel de primul cartonas galben (si antrenorul si politistul in trafic au cate un fluier, ambii emit niste hartii colorate).

Cand continua abaterile, oferim avertismentul sau al doilea cartonas galben, cu informarea copilului, doar a lui, nu tipand la el peste celelalte capete de copii: "daca nu reusesti sa te opresti, imi pare rau numele tau va ajunge pe rosu". Sa fiti pregatiti sa si aveti ce sa aplicati cand ajung pe rosu, nu ca celebrul "numar pana la 3", iar apoi vezi tu si, in realitate, nu se intampla nimic. Aici fie nu iese in pauza si ar fi ideal sa ii vada pe ceilalti copii prin geam cum se joaca afara, fie i se interzice folosirea unei jucarii pe care a aruncat-o, in timp ce ceilalti se joaca linistiti cu ea, fie nu mai au voie sa mearga la o zi de nastere la care isi doreau sa ajunga (asta la noi, in privat, in functie de gafa copilului).

Sa fiti pregatiti sa le si oferiti metode ca numele lor sa ajunga iar pe verde: "dupa ce te opresti din alergat, poti sa ma ajuti sa strang aceste materiale/carti etc si ai sansa sa ajungi iar pe verde".

Desigur ca personal nu sunt de acord cu aceasta metoda, in cazul fetitei mele care a inceput in Anglia scoala la 4 ani si 4 luni a lasat cosmaruri, unghii roase pana la sange si multe invoiri de la serviciu din partea mea sa merg la scoala sa insist sa caute alta metoda. Bella mea a vazut aceasta metoda ca pe o umilire in fata celorlalti copii. Nu reusea sa stea la activitatea de grup pe covor prea mult, hop numele pe rosu. Pana la urma i-au gasit un "buddy", un partener de scoala, un copil mai mare care stia regulile si care o lua efectiv de manuta si o tinea langa ea pe covor, la masa, afara la joaca.

Repet, insa, pentru ca foloseste elemente de preventie, avertisment si reconciliere, consider aceasta metoda un compromis acceptabil.

Sunt curioasa daca vor accepta educatorii copiilor vostri aceasta propunere, sunt curioasa daca o veti folosi si voi si, mai ales, daca functioneaza! Asa ca lasati comentarii, scrieti-mi in privat fie aici pe blog prin formularul de contact, fie pe pagina mea de Facebook Montessori, my love.

Cu drag, Mona

No comments:

Post a Comment