2 nopti si o dimineata... Atat mi-a trebuit ca sa citesc cu sufletul la gura aceasta carte, din colectia Top 10+, Editura Polirom, carte publicata si in editie digitala, tradusa din limba persana.
O carte usor de citit, sub forma de dialoguri, dar cu un substrat psihologic, emotional, atat de puternic, incat te infurii cu ea, iubesti cu ea, zambesti cu ea, plangi cu ea. O carte care iti zdruncina sufletul, pentru ca este practic imposibil sa nu te regasesti in ceva din ea, chiar si prin prisma cunoasterii unui copil "tert" cu nevoi emotionale speciale. O carte pe care as face-o cadou acum familiei mele si familiilor copiilor "dificili" pe care ii cunosc in viata mea, daca as sti ca vor putea sa citeasca printre randuri. Este cea mai buna carte de parenting citita vreodata, nefiind o carte de parenting.
Shahab, baietelul mut (n.s. selectiv, in engleza titlul cartii fiind "I Hid My Voice"), personajul principal al cartii, fiul mijlociu al unei familii iraniene cu mama casnica dupa nasterea celor trei copii, iar tatal cu 3 job-uri ca sa faca fata cheltuielilor, ne scoate din zona de confort inca din primele randuri:
"Din ziua in care am descoperit ca sunt prost, am devenit sensibil la acest cuvant, iar cand eram strigat asa, ma infuriam, tipam, spargeam ceva sau loveam pe cineva si faceam un taraboi in toata regula. Insa din clipa in care am acceptat realitatea, m-am purtat altfel: nu-mi mai ieseam din fire cand auzeam vorba aceasta, desi mi se punea un nod in gat, o gheara imi strangea inima, totul mi se intuneca in fata ochilor si mi se parea ca nici soarele nu mai straluceste. Cautam un colt unde ma ghemuiam si-mi cuprindeam picioarele cu bratele. Imi lasam capul pe genunchi si imi doream sa ma fac mic, atat de mic, incat sa nu ma mai poata vedea nimeni."
Fiind copilul mijlociu, prins intre fratele mai mare, Arash, primul fiu, olimpic, mandria tatalui si sora mai mica, mezina rasfatata a familiei, Shahab primeste din toate partile doar etichete "prostule" sau "prostutule" pentru ca nu vorbeste. Si este mereu comparat cu toti cei din jurul lui. Mama este singura care il iubeste asa cum este si ii ia apararea, ca o leoaica, in prima parte a cartii. Furia care se instaleaza in mintea si corpul lui Shahab il determina sa isi creeze o lumea paralela, imaginara, sa inventeze prieteni imaginari, cu care se razbuna pe toti cei care le fac rau, ii resping si nu ii accepta asa cum sunt:
"Invatasem deja cum sa ma razbun pe cine ma facea prost sau intarziat. Numai asa imi regaseam linistea si puteam sa ma joc din nou cu Asi si cu Babi (n.s. prietenii imaginari). Uneori ma pedepseau, dar nu imi pasa. Dupa ce tatal lui Arash m-a batut si m-a tinut incuiat in camera mea o zi si-o noapte pentru ca ii fusese taiat cu foarfeca un costum nou, nu mi-a mai fost frica de nicio pedeapsa. Oricum, mai rau de atat nu se putea."
La un moment dat chiar si mama lui incepe sa creada ca fiul ei este intarziat mental, are un handicap care trebuie vindecat, deci il duc la psiholog cu forta, ceea ce pe Shahab il distruge emotional, atat de mult, incat fuge de parintii lui: de mama si de tatal celuilalt copil..., al fratelui sau mai mare, Arash. Suspansul si drama pierderii copilului, lipsa de implicare a politiei, sunt demne de un thriller care te tine cu sufletul la gura, in expectativa si anticipare a ceea ce e mai rau. Shahab este insa gasit si revine in sanul familiei disfunctionale.
Bunica din partea mamei, devine singura persoana capabila sa intre in lumea lui Shahab, sa il iubeasca neconditionat, sa il ajute sa vorbeasca fara sa il forteze, fara sa il ameninte, jigneasca sau sa faca mare caz din asta. Totul este natural, ea doar il iubeste, are rabdare cu el, il accepta asa cum este. Drept pentru care copilul nu doar ca este acceptat la scoala, dar devine un elev eminent la caligrafie, el vazand lumea intr-un fel aparte, unic, castigand in sfarsit mandria tatalui sau. Il va accepta Shahab pe tatal lui care l-a respins 20 de ani, isi vor reface relatia rupta? Va las sa descoperiti asta singuri.
P.S. Parinoush Saniee
